Un videodocumentar foarte bun despre oameni care au marcat istoria: Hitler si Stalin realizat de catre History Channel. Gasiti din pacate si cateva inexactitati sau presupuneri. Impartit in 5 parti; in limba engleza
Cred ca ati auzit ,fara indoiala , de lagarele de concentrare naziste unde se spune (observati nuanta) ca au murit milioane de oameni. Ceea ce nu stiati , probabil, e ca si americanii aveau asa ceva.Dar cu degetul critic nu se arata niciodata castigatorii ci doar infrantii.
Da, in Al Doilea Razboi Mondial ,pe teritoriul american au existat lagare de concentrare. Cei care stiu motivul pentru care acestea au fost infiintate sunt piesa rara.
Totul a inceput pe 7 decembrie 1941 cand baza americana de la Pearl Harbour a fost atacata de japonezi. Unul dintre pilotii japonezi s-a prabusit cu avionul pe una din insulele din arhipeleagul Hawaii fiindu-i atins rezervorul de combustibil de un glont inamic. Pilotul a scapat cu cateva rani minore insa a fost observat de un localnic (Howard Kaleohano) care nu stia de atacul de la Pearl Harbour. Localnicul i-a acordat primul ajutor si l-a intrebat despre ce se intamplase insa japonezul vorbea foarte slab engleza. Kaleohano a cerut sprijinul unui vecin care se nascuse in Japonia. Acesta dupa ce a conversat cateva cuvinte cu aviatorul cazut a impietrit de frica si a refuzat sa mai ia parte la discutie plecand din casa lui Kaleohano.
Kaleohano nu si-a dat seama ce a starnit frica vecinului sau si a apelat la Yoshio Harada alt locuitor al insulei care desi era nascut in Hawaii si era cetatean american, vorbea la perfectie limba japonez la fel ca si sotia sa Irene. Pilotul le-a spus acestora ce s-a intamplat de fapt . De frica , Harada nu spus celor ce locuiau pe insula despre cele aflate de la pilotul japonez si astfel pilotul a fost tratat regeste de locuitorii de pe insula.
Seara insa , cei care locuiau pe insula au aflat de la radio ceea ce de fapt de intamplase si au arestat pilotul japonez. Acesta ,intr-un final, a reusit sa convinga pe sotii Harada ,apeland la ideea originii stramosesti comune, sa il elibereze. Acestia au cedat , l-au eliberat si i-au redat pistolul din dotare apoi l-au condus spre avion pentru a incerca sa ia legatura cu comandamentul japonez. Problema s-a numit Kaleohano care i-a vazut pe cei trei si a alertat insula.
In fine , intamplarea continua cu luarea de ostatici de catre cei trei si mai apoi uciderea pilotului japonez de catre ostatici + sinuciderea lui Yoshio Harada si arestarea sotiei sale Irene.
Incidentul a avut o urmare absurda:Roosevelt a decis sa arunce in lagare 120.000 de cetateni americani de origine nipona din cauza ca reprezentau o amenintare la adresa securitatii nationale.
Iertam dar nu uitam niciodata.
Aceste dureroase experiente traite de populatia Transilvaniei cedate stau marturie si toate acestea fara ca Romania sa fie in razboi cu Ungaria ci,culmea, aliati alaturi de alte puteri ale Axei.
DOCUMENT
1941 mai. Sinteza inaintata de Serviciul special al informatiei Presedentiei Consiliului de Ministri asupra atrocitatilor maghiare savarsite intre 1 septembrie 1940 – 14 mai 1941 in nordul Transilvaniei, cedat Ungariei prin dictatul de la Viena din 30 august 1940
Unul dintre cele mai populare cantece din Al Doilea Razboi Mondial si un favorit de-al meu. A fost “adoptat” si de armata americana fiind popularizat la inceputuri de britanici. E hilar cum soldatii din doua tabere inamice (axa si aliatii) cantau/ascultau aceeasi piesa pe front(adaptata sau nu). Aveti piesa in limba originala. E de notat ca americanii preferau si aceasta versiune :)
Cantecul era popular in special printre oamenii lui Rommel in Afrika Korps. A fost pus de nenumarate ori pe statia de radio din Tripoli transmisie care “ajungea” desigur si la baietii din Armata a 8-a britanica. Spre disperarea generalilor Auchinlech si Montgomery soldatii britanici au placut acest cantec nazist incat au inceput sa fluiere pe ritm si sa-l cante pe front.
Versuri (germana) :
Vor der Kaserne, vor dem grossen Tor,
Stand eine Laterne und steht sie noch davor.
So wollen wir uns wiedersehn,
Bei der Laterne wolln wir stehn,
Wie einst Lilli Marleen, wie einst Lilli Marleen.
Unsre beiden Schatten, sie sehn wie einer aus,
Dass wir so lieb uns hatten, dass sah man
gleich daraus.
Und alle Leute wolln es sehn,
Dass wir bei der Laterne stehn,
Wie einst Lillli Marleen, wie einst Lilli Marleen.
Schon rief der Posten: “Sie blasen
Zapfenstreich!
Es kann drei Tage kosten!” — ” Kamerad, ich
komm ja gleich!”
Da sagten wir auf Wiedersehn,
Wie gerne wollt ich mit dir gehn,
Mit dir, Lilli Marleen, mit dir, Lilli Marleen.
Deine Schritte kennt sie, deinen zieren Gang.
Alle Abend brennt sie, mich vergass sie lang.
Und sollte mir ein Leids geschehn,
Wer wird bei der Laterne stehn,
Wie einst Lilli Marleen, wie einst Lilli Marleen?
Aus dem stillen Raume, aus der Erde Grund,
Hebt mich wie im Traume dein verliebter Mund.
Wenn sich die spaeten Nebel drehn,
Werd ich bei der Laterne stehn,
Wie einst Lilli Marleen, wie einst Lilli Marleen.
——————————————–
Versuri (engleza – tradus pentru a suna ok)
Underneath the lantern,
By the barrack gate
Darling I remember
The way you used to wait
T’was there that you whispered tenderly,
That you loved me,
You’d always be,
My Lilli of the Lamplight,
My own Lilli Marlene
Time would come for roll call,
Time for us to part,
Darling I’d caress you
And press you to my heart,
And there ‘neath that far-off lantern light,
I’d hold you tight ,
We’d kiss good night,
My Lilli of the Lamplight,
My own Lilli Marlene
Orders came for sailing,
Somewhere over there
All confined to barracks
was more than I could bear
I knew you were waiting in the street
I heard your feet,
But could not meet,
My Lilly of the Lamplight,
my own Lilly Marlene
Resting in our billets,
Just behind the lines
Even tho’ we’re parted,
Your lips are close to mine
You wait where that lantern softly gleams,
Your sweet face seems
To haunt my dreams
My Lilly of the Lamplight,
My own Lilly Marlene